Seven Haikus on Bird Prints / Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări

Seven Haikus on Bird Prints / Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări

Seven Haikus on Bird Prints / Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări

Blends electronic sounds with classical composition. Operează un melanj între anvelopa sonoră electronică și conceptele compoziției tradiționale.
Hosai Hokuma - Marsh-tits and Aronia Flowers / Piţigoi suri și flori de aronia

English Summary

Seven Haikus… is an electronic poem made up of seven episodes, which, while distinct, build a homogeneous musical entity. The work does not include musique concrète, and manages to blend electronically produced sound envelopes with the vocabulary of classical composition. Conceptually, each of my “musical haikus” is built around the archetypal light-darkness conflict; a “musical kireji” set to occur in the golden ratio makes the switch from one to the other. The work aims to musically transpose some of the features of the literary genre haiku: conciseness, contemplation of nature, a „here and now” vibe, binary structure and articulation, and a metaphysical subtext, which in this case is a Christian one.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Seven Haikus on Bird Prints/ Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări
Orchestration / Instrumentație: synthesizer / sintetizator
Lyrics / Text: N/A
Length / Lungime: 08:07 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2020
Premiered on / An premieră:
Honours / Distincții: Acquired by UCMR (2020) / Achiziționat de UCMR (2020)
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: UCMR

Note de program

Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări este un poem electronic cu durata de 8 minute, alcătuit din șapte episoade distincte, dar care împărtășesc teme și sonorități recurente, și conlucrează la construcția și devenirea unei entități muzicale organice și unitare.

În afară de durată și de subtitlu, orice altă asemănare cu compoziția lui Edgard Varèse din 1958 este mai degrabă forțată, întrucât substanța sonoră a lucrării de față nu include sunetele concrete în arsenalul său expresiv. Mai mult, departe de a se „revolta” în vreun fel împotriva naturalului și tradiționalului – și de a urmări astfel crearea unui limbaj meta-muzical artificial, bazat pe promovarea exprimărilor sonore fruste și a artefactelor acustice, ca elemente de vocabular artistic – piesa mea încearcă o recuperare a ambelor. Mai exact, deși este o creație de muzică electronică cultă, Șapte haiku-uri… se sustrage cutumei, și nu demite în bloc sonoritățile, procesele și instrumentele de lucru din compoziția muzicală clasică. Pe de o parte, pentru că operează un melanj între anvelopa sonoră inedită, artificială, produsă pe cale electronică, și conceptele, procedeele și elementele de vocabular ale compoziției tradiționale (teză, antiteză, dezvoltare, reducție, reiterare/repriză, imitație, contrast, sintaxă muzicală, structură acordică, succesiune melodică, etc.). Iar pe de alta, pentru că repune în drepturi, în muzica electronică cultă, elemente evitate fără fundament, și considerate a fi apanajul și marca producției muzicale pop (precum pulsația ritmică, consonanța, organizarea tono-modală a înălțimilor, enunțul și travaliul tematic, ș.a.).

În consecință, în ciuda faptului că instrumentele virtuale folosite eludează – prin anvelopa lor sonoră în continuă transformare și transfigurare – percepția clară a înălțimilor și succesiunilor ritmice, putem vorbi în acest poem electronic de sintaxă muzicală, la fel cum putem vorbi de structuri armonice și de tematism. Astfel, muzica face uz preponderent de eterofonii – în speță specia cu pedală/ison – întrerupte de inserturi bine delimitate de polifonie, în special în episoadele cu numere impare ale piesei; coralul omofon, în forma sa cea mai explicită, are trei apariții ostentative în „haiku-urile” cu numere pare; fragmente monodice se pot regăsi în primul și în ultimul episod, în vreme ce penultimul oferă un crâmpei de monodie acompaniată.

Ca alcătuire formală, piesa se concretizează în șapte episoade de sine stătătoare, de aproximativ un minut fiecare (cu excepția ultimului). Fiecare episod (sau „haiku muzical”) are, asemenea genului literar de inspirație, o alcătuire binară ce, în compoziția mea, gravitează de obicei în jurul binomului lumină-întuneric. Ca și în haiku, „tăietura” se produce aproximativ la secțiunea de aur pozitivă a fiecărui episod, iar exprimarea muzicală concretă a acestui binom îmbracă varii forme, de la clasicele perechi consonanță-disonanță și registru grav-registru acut până la sugestii sonore mult mai subtile, ce nu ar fi fost posibile în universul pur acustic al instrumentelor tradiționale.

În plan semantic, fiecare din cele șapte secțiuni ale lucrării își propune să transpună muzical, cât mai fidel cu putință, o serie de trăsături ale genului literar haiku, printre care:

  • concizia: durata tuturor episoadelor muzicale (cu excepția ultimului) nu depășește un minut;
  • caracterul complet și autosuficient: fiecare din cele șapte secțiuni expune o idee muzicală proprie, o conduce către un climax, și o încheie printr-o detentă cu rol concluziv;
  • contemplarea unui cadru natural, ca unic subiect și arie de preocupări: sugerată bogat pe parcursul întregului ciclu, printr-o paletă largă de aluzii sonore, în special prin utilizarea de sunete electronice care trimit la sunete din natură, în principal păsări – de unde și titlul lucrării;
  • plasarea în imediata realitate temporală și senzorială (haiku-ul este poezia momentului, este un instantaneu al trăirilor pe care i le produce creatorului său un cadru natural dat): sunetelor din natură li se adaugă caracterul frust al muzicii, și – pe alocuri – fragmente melodice „rătăcite”, de varii facturi;
  • formularea binară, datorată rupturii semantice (kireji în haiku-ul clasic): fiecare episod muzical se caracterizează printr-un proces de dezvoltare sau acumulare, ce culminează cu un climax explicit, urmat de o destindere la fel de evidentă, și care schimbă semnificativ caracterul fragmentului.

Nu în ultimul rând, poezia haiku are un subtext: ea deține abilitatea de a provoca cititorul să mediteze la subiecte (de factură metafizică) pe care textul propriu-zis nu pare să le atingă. Cele Șapte haiku-uri pe stampe cu păsări au și ele, atât fiecare individual cât și întregul ciclu per ansamblu, un subtext. Acesta devine progresiv tot mai evident pe măsură ce piesa își dezvăluie conținutul, culminând cu coralul – ineluctabil celest – din penultimul episod, și cu fragmentele de monodie bizantină ce se întrețes cu materialul polifonic al ultimului. Asemeni poemelor lui Matsuo Bashō, și haiku-urile mele muzicale folosesc contemplarea creației ca prilej pentru o contemplare mai înaltă, a Creatorului, care a adus-o la existență. Ecourile dintr-o slujbă de vecernie ortodoxă, ce răzbat din ultimul meu „haiku” din ciclul de față, vin să sublinieze teza pe care am expus-o (artistic) în toate compozițiile mele din ultima decadă, anume că nu ne vom putea păstra identitatea culturală ca popor decât rămânând în strânsă legătură cu spiritualitatea creștină care ne-a format și modelat.

.

Mioritikon

Mioritikon

Mioritikon

The piece is questioning whether there will be a place for such thing as a “Romanian ethos”. O meditație sonoră pe tema aneantizării specificității românești
"Shepherdess" by Nicolae Grigorescu / „Păstoriţă” de Nicolae Grigorescu

English Summary

The funny name sprouted from a peculiar crossbreeding between the Ancient Greek “ikon” (eikṓn, “likeness, image, portrait”) and the name of an old Romanian pastoral ballad, regarded by many as being most specific to Romanian folklore and spirituality — Miorița (“The Little Ewe”). The piece is, thus, questioning whether there will be a place for such thing as a “Romanian ethos” in the world of globalised arts and culture we are facing today. The work draws upon Marțian Negrea’s widely acclaimed masterpiece, Păstorița (“The Shepherdess”) whose bucolic world is ruthlessly assaulted by industrial sounds and dodecaphonic music. The track gives no account of an aftermath, but consensus seems hardly an option.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor

According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Mioritikon
Orchestration / Instrumentație: Synthesizers and Musique concrète / Sintetizatoare și Muzică concretă
Lyrics / Text: George Coșbuc, Păstorița (The Shepherdess)  — 1893
Length / Lungime: 5:00 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2018
Premiered on / An premieră: 2018
Honours / Distincții: Nominated among the finalists of the Electronic Music Composition Contest held by the “InnerSound” New Arts Festival, 5th edition / Nominalizată între lucrările finaliste la concursul de creații muzicale electronice organizat de Festivalul Internațional de muzică contemporană cultă „Innersound”, ediția a V-a


Acquired by UCMR (2019) / Achiziționat de UCMR (2019)

Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: UCMR

Note de program

Mioritikon este o meditație sonoră pe tema aneantizării specificității românești în contemporaneitate. Este o materializare acustică a vidului, cu trimitere directă la acest început de secol XXI, hiper-tehnologizat, consumerist și globalizator. În irezistibilul iureș al nivelării particularităților culturale, ce șanse mai are „veșnicia (care) s-a născut la sat” (Lucian Blaga) să-și găsească un loc?

Muzica antamează un discurs contradictoriu pornind de la piesa „Păstorița” a compozitorului român Marțian Negrea, capodoperă a muzicii corale românești, și totodată simbol apodictic al unui timp arhaic și „spațiu mioritic”, ambele atât de pitorești. Sonoritățile electronice care i se alătură, segregate pe două planuri adverse, de confirmare și opoziție, creionează împreună o imagine a dezintegrării, a pierderii și a rătăcirii. Versurile poemului coșbucian, trunchiate și reinterpretate, aruncă o lumină cataclismică asupra întregului proces („și murind […] soarele”) și ironizează amar indiferența și inerția națiunii în fața pierderii de sine („obosit și blând popor / noapte bună, noapte bună”).

Piesa a fost realizată în august 2018, ca răspuns la concursul de creații muzicale electronice organizat de Festivalul Internațional de muzică contemporană cultă „Innersound”, ediția a cincea, și a fost nominalizată printre cele zece lucrări finaliste.

Survival Exercices / Exerciții de supraviețuire

Survival Exercices / Exerciții de supraviețuire

Survival Exercices / Exerciții de supraviețuire

In the realm of today’s ludicrous dissonances, the piece daringly brings a shockingly rough, simple and fair music. Piesa pătrunde ireverențios într-un teritoriu dominat astăzi de disonanțe stranii, propunând o muzică șocant de rudimentară, simplă și nedisimulată.
Image of a gothic cathedral being dismantled / Imagine a unei catedrale gotice in curs de demolare

The first version of the Survival Exercises (2013) — never published, nor presented to the public — was born in sheer frustration, in times where the utter vaingloriousness of a seemingly prosper, but purposeless mundane existence brought my creative self on the brink of extinction. In an effort to escape the concerted assault of Gantts, spreadsheets, reports, delivery estimates and various other naughts, I put together these Exercises, to prove myself more than a smallish caster that turns endlessly within an infernal machine; a conscious attempt to recall myself as a creator. While doing it, I had this epiphany, eventually healing my purblind, selfish view of the matter: I had the revelation of an entire humanity wandering about a depleted existence, drained of spirit, love, hope and faith. This is what turned my Exercises, from a personal life-saving endeavor, into an unfathomable outcry against a world of technologically advancing, but spiritually decaying humans.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Survival Exercices / Exerciții de supraviețuire
Orchestration / Instrumentație: Bassoon, electronics / Fagot, mediu electronic
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 8 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2016
Premiered on / An premieră:
Honours / Distincții: Honorable mention at the Ștefan Niculescu Music Composition Contest held by UNMB in 2016 / Mențiune la Concursul de compoziție Ștefan Niculescu organizat de UNMB în 2016
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

Prima versiune a Exercițiilor pentru supraviețuire (Survival Exercises, 2013) — niciodată publicată, nici prezentată publicului — s-a născut în mari frustrări, într-o perioadă în care deșertăciunea cruntă a unei existențe aparent prospere, dar în fapt fără finalitate mi-au adus sinele creator la limita extincției. Într-un efort de a scăpa de atacul unificat al grilelor Gantt, foilor de calcul, rapoartelor, estimărilor și altor diverse nimicuri, am încropit aceste Exerciții, pentru a-mi demonstra că sunt mai mut decât o rotiță micuță care se învârte la nesfârșit într-o mașinărie infernală; o încercare conștientă de a-mi aduce aminte de mine însumi ca de un creator. În plin proces, am avut parte de o revelație, ce a sfârșit prin a-mi ridica de pe ochi vălul prin care priveam în jur: am văzut limpede omenirea întreagă, rătăcind epuizată într-o existență secătuită de spirit, dragoste, speranță și credință. Aceasta a transformat Exercițiile mele dintr-o operațiune de salvare a mea, personală, într-un urlet nedefinit împotriva unei lumi ce, chiar dacă avansează tehnologic, decade spiritual.

În forma lor curentă, Exercițiile pentru supraviețuire păstrează, în principiu, conținutul Caietului al Doilea (Book Two) din versiunea anterioară, mult mai lungă, și spicuiesc ocazional din Caietul Întâi (Book One) în nou-adăugatul mediu electronic. Piesa pătrunde ireverențios într-un teritoriu dominat astăzi de disonanțe stranii, propunând o muzică șocant de rudimentară, simplă și nedisimulată, din a cărei plăceri unii se vor sfii să se înfrupte. Și totuși, aceste modeste studii pentru fagot solo (căci asta sunt) își propun să-l facă pe ascultătorul de muzică clasică de astăzi să redescopere bucuria de a percepe o armonie agreabilă, un discurs elocvent, o temă muzicală onestă (una pe care să o poți fredona în timp ce te întorci de la concert).

Subtitlul piesei, Meditații pentru fagot solo, scoate la iveală intenția autorului de a spicui și pune în muzică câteva teme de meditație profund umane:

I. Despre gândirea la moarte, și a sa folosință (On Death, and its lucrative remembering)
Un demers ascendent, ca o căutare a unui fundament sonor pe care să se poată clădi. De asemenea, o subtilă trimitere la învățăturile „părinților cu viață îmbunătățită” din pustietățile Orientului, care socoteau permanenta „amintire a morții” ca piatra de temelie a „îndreptării”.

II. Despre necruțătorul vals al vieții (On Life, and its ruthless waltz)
Un rudiment de vals, întunecat, construit pe temelia căutărilor din secțiunea precedentă. Oarecum reușește să redea natura paradoxală a vieții omenești, ce nu face decât să perpetueze o neabătută stare de mortalitate.

III. Despre noi doi, și monologul nostru drag (On Marriage, and the way she leaves me silent)
Similar unui interludiu; o plonjare sarcastică în miezul lumesc al existenței noastre cea de toate zilele.

IV. Despre tinerețe, dragoste, o bancă la umbră, și un moș cu flașneta (On Love, Youth, Shady Benches, and that old barrel organ man)
Un amor de roman ieftin, o romanță adorabil de demodată, susținută frenetic de „muzica concretă” de dedesubt. Își trimite ascultătorul în timpul sau în locul feeric al „tinereței-fără-bătrânețe”, un loc unde se mai poate încă îndrăgosti ca un licean de viață și de toți ceilalți.

V. Despre minunatele, cele prea-de-demult vecernii. Epilog (Epilogue, on the much too distant sunset vespers)
O pomenire tristă și îngândurată a „sufletului nepieritor”, a zilelor când materia inertă încă nu-l înghițise. O rememorare a timpurilor când oamenii încă credeau în Dumnezeu. Nu întâmplător, mediul electronic însoțitor aduce ecouri dintr-o veche cântare creștină, reiterând opinia autorului că singurul leac la vidul care ne consumă astăzi din interior este să ne regăsim rădăcinile spirituale.

Mediul electronic pe care îl oferă această nouă versiune alternează pasajele de muzică electronică pură cu cele de muzică concretă, amalgamând uneori și așa-numite instrumente virtuale. Toate sunt în strânsă relație cu meditația cu care se împreunează, și fie contestă, fie susțin demersul interpretativ al fagotistului.

Prosthetic Light / Lumină prostetică

Prosthetic Light / Lumină prostetică

Prosthetic Light / Lumină prostetică

An interesting mix of two different worlds. Materialul muzical este […] structurabil în mecanisme […] şi improvizaţii.

English Summary

Prosthetic Light is an electronic composition I created in 2011. The music makes use of combinatorial software I wrote specifically for this piece. I wrapped the resulting material around a pensive piano improvisation, which I recorded in one take. I ended up with an interesting mix of two different worlds, as I thoroughly manufactured one part of my score, while spontaneously filling up the other.

I also created an experimental art video, closely following the same concept: wrote a piece of software to produce fractal-like imagery, took an amateur shot of hoarfrost on pine needles in the neighborhood and wrapped it all together, closely following the music.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Prosthetic Light / Lumină protetică
Orchestration / Instrumentație: Piano, 4 F Horns, English Horn, Percussion, Electronics / Pian, 4 corni în Fa, corn englez, percuție, mediu electronic
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 10 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2012
Premiered on / An premieră: 2014, on stage at the Țăndărică Puppet and Marionette Theatre, in a choreographic show by Georgiana Bobocel / într-o producție coregrafică de Georgiana Bobocel, la Teatrul Țăndărică
Honours / Distincții:
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

Numele neobişnuit al acestei piese are de-a face cu gradul sporit de implicare a calculatorului în procesul ei compoziţional. Privim îndeobşte inspiraţia artistică ca pe o rază de lumină, ce vine de dincolo, emanând dintr-un nivel preeminent al existenţei. În această lumină (sic!), a folosi o maşinărie în sprijinul inspiraţiei poate însemna, de dragul îngemănărilor inedite de cuvinte, a pune luminii un sprijin, o proteză.

Pentru a realiza această piesă, am scris un soft capabil să combine elemente muzicale predefinite, şi să le reprezinte într-o structură muzicală MIDI, pentru a fi utilizate mai departe.

A fost prima mea asemenea experienţă. Pentru a nu irosi timpul de creaţie, şi pentru a valida principiul înaintea implementării, am ales un algoritm elementar, în speţă selecţia aleatoare ponderată. Am oferit maşinii un subset de durate muzicale de folosit; un subset de intervale muzicale; şi un set de evenimente muzicale (esenţialmente, note şi pauze). Fiecare element dintr-un (sub)set a avut o pondere, sau probabilitate de a fi ales, stabilită de operatorul uman la pornirea programului. Am implementat conceptele de mers treptat şi deplasare prin salt, şi am instruit maşina să le utilizeze cât mai înţelept cu putinţă: să facă uz de mersul treptat dacă s-au folosit prea multe salturi, şi viceversa. Restul a fost haos.

Ca singur element uman implicat în proiect, mi-am adus contribuţia producând o bucată de muzică nefinisată, uşor minimalistă şi/sau repetitivă, dar totuşi, plăcută de ascultat. Din aceleaşi considerente (maşina este materie rece, fără raţiune şi fără simţire) mi-a revenit mie sarcina de a combina cele două crâmpeie de partitură (a mea, şi a maşinii) în aşa fel încât să alcătuiască o compoziţie muzicală unitară, cu structură, sens şi devenire proprie, care să fie recunoscută ca atare (şi agreată) de ascultătorii de muzică cultă. Ascultători care, oricât de dispuşi ar fi la abstracţiuni sonore, rămân totuşi umani.

Materialul muzical este, aşadar, structurabil în mecanisme (produsul maşinii) şi improvizaţii (produsul omului).

Mecanismele îşi datorează autenticitatea pe care o respiră faptului că au fost, realmente, produse în mod mecanic. Ele evoluează pe scări preponderent hexatonale, tind să fie izoritmice şi să favorizeze mersul treptat şi ostinato-ul. Acestea acaparează aproape în întregime ansamblul instrumentelor de percuţie folosite în piesă (jocul de clopoţei, xilofonul, vibrafonul, marimba), ansamblu pe care îl utilizează ca pe un aparat monolitic, multitimbral. Prin excepţie, crotalele se sustrag acestei imixtiuni: ele rămân manevrate de om, şi marchează sau întăresc, explicit şi demonstrativ, graniţele dintre secţiunile lucrării.

Improvizaţiile sunt şi ele autentice, prin aceasta posibil născând în auditoriu opinii contradictorii şi puternice. În dorinţa de a-i păstra nealterat caracterul uman, muzica improvizată a fost lăsată în forma ei brută, şi reţine în ea, nealterate, şovăielile muzicianului care creează pe loc. Ea dă seama deciziilor îndoielnice, luate în grabă, în goana după următorul clic, implacabil, al metronomului. În deplin dezacord cu maşina, omul a dat naştere unei muzici tonale, în fa minor, care îşi urmează sieși predictibil, cu rare şi scurte modulaţii către tonalităţi apropiate şi înrudite. Este o muzică ce trece uşor drept facilă; ea refuză evoluţia, dezvoltarea şi variaţia, se scurge între zidurile aparent impenetrabile ale unui ambitus restrâns, şi repetă, cu melancolie şi resemnare, acelaşi regret nedefinit. Pianul, cei patru corni şi cornul englez sunt angajate în interpretarea acestei muzici – instrumente care nu se implică deloc în muzicile maşinii.

Piesa este organizată ca o suită, în cinci secţiuni plus o codă, care se cântă, toate, fără pauză. Secţiunile – 1 Machine (maşină), 2 Machine & Human (maşină şi om), 3 Human & Machine (om şi maşină), 4 Human (om), 5 Human & Machine, 6 Coda (Machine) – punctează traseul celor două realităţi muzicale divergente, ce încearcă un compromis. Surprinzător, omul este cel inflexibil în tot acest proces, el refuzând adoptarea de elemente tematice ale maşinii. Uniunea, de scurtă durată, este posibilă tocmai pentru că maşina concede să aplice armonia (tonală) a omului asupra formulelor ei ritmico-melodice, din care confecţionează un neaşteptat, dar prielnic acompaniament. Deznodământul este cel aşteptat, cele două muzici închizându-se fiecare în universul sonor propriu, necomunicabil şi incomprehensibil.