Forest in My Dreams / Pădurea din vis

Forest in My Dreams / Pădurea din vis

Forest in My Dreams / Pădurea din vis

It builds a strange […] fantasy world. Pădurea din vis este o piesă de atmosferă
Caspar David Friedrich - Uttewalder Grund

English Summary

Inspired by two poems of the Romanian neo-expressionist poet Vlad Dobrescu, the music of the “Forest in My Dreams” is filled with misty harmonies and Messiaen-like bird-calls. It builds a strange, discontinuous and ever changing fantasy world, where reverie and anxiety entangle, in a both dreamy and hypnotic way.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor

According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Forest in My Dreams / Pădurea din vis
Orchestration / Instrumentație: mixed septet / septet mixt
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 10:00 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2020
Premiered on / An premieră:
Honours / Distincții: Acquired by UCMR (2020) / Achiziționat de UCMR (2020)
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: UCMR

Note de program

Mobilul extra-muzical al acestei piese cu alcătuire eterogenă și expresie schimbătoare l-au constituit versurile neo-expresioniste ale poetului Vlad Dobrescu, în special poeziile sale Prolog și Pădurea.

Plasate în stranietatea unui univers ce amintește de poveștile alienante – multe cu final suicid – ale lui Hermann Hesse, aceste două texte – fără să fi găsit drum către includerea lor ca atare în creația muzicală de față (pentru că piesa nu este un lied) – i-au creionat atmosfera, și i-au modelat – mai mult sau mai puțin grosier – rudimentul de dramaturgie muzicală ce o încheagă.

Primul text, Prolog, sub pretextul schițării unei povești vânătorești (desfășurată într-o dimineață plină de ceață și de ninsoare) explorează spaimele lăuntrice ale unuia dintre personaje, până la finalul poeziei manipularea abilă a metaforelor reușind să sădească în cititor gândul că de fapt cei doi nu merg la vânătoare, și că, cel mai probabil, doar unul se va întoarce. În cea de-a doua poezie, Pădurea, planul contemplativ este migrat subtil către unul suprarealist, fascinația personajului pentru o pădure seculară împietrindu-l propriu-zis, și – într-un final – transformându-l efectiv în arbore.

În lumina celor de mai sus, Pădurea din vis este o piesă de atmosferă, cu imixtiuni narative reduse ca întindere și amplitudine, și clar delimitate. Din punct de vedere compozițional, este o lucrare intens armonică, construită în jurul unui filon pan- și poli-tonal, cu momente ocazionale (și discrete) de atonalism liber. Cu rădăcini în „melodia de tonuri colorate” a celei de-a doua școli vieneze (în fapt, cu similarități clare cu cea de-a treia dintre cele Cinci piese pentru orchestră, op. 16, ale lui Arnold Schönberg – numită în multe ediții Farben, „Culori”) muzica de față produce, în mod neverosimil, disonanță prin amalgamarea de consonanțe: un număr de entități armonice, fiecare consonantă în sine, se suprapun schimbându-și permanent pregnanța și culoarea instrumentală. Rezultatul este o sonoritate în permanentă schimbare –intenția fiind obținerea unui curcubeu în perpetuă mișcare, a unei continue metamorfoze cromatice, al unui amestec de sunete în egală măsură „nedefinit consonant” și „nedefinit disonant”.

În slujba acestui deziderat, orchestrația este una mai degrabă simfonică decât camerală. Instrumentele nu urmează calea auto-afirmării, nu există pasaje de virtuozitate care să le pună în valoare ca entități distincte, ci mai degrabă toate funcționează ca un unic instrument multi-timbral.

Melodica piesei – în porțiunile în care putem vorbi de melodie, piesa fiind mai degrabă „atmosferică”, de „stare”, decât narativă – agregă două surse foarte distincte și imediat recognoscibile pentru ascultătorul educat de muzică cultă vest-europeană: fascinația ornitologică a lui Olivier Messiaen și teoria afectelor din Baroc. Prima, cu un pronunțat caracter pictural, descriptiv, non-evolutiv, face exclusiv oficiul de a evoca, alături de armoniile difuze, decorul – forestier, vag definit – în care se consumă rudimentul de acțiune al celor două creații poetice. Cea de a doua, cu scop declarat narativ, dramaturgic, oferă o expresie extrem de austeră, scolastică, descărnată de orice bagaj ornamental, austeritate egalată doar de retorica fermă, univocă – vizibilă prin opțiunile intervalice, prin frazarea ostentativă, dispunerea într-un ambitus restrâns, și trimiterile discrete către universul coralului gregorian.

Deși nu aderă la nicio schemă formală încetățenită, muzica își relevă modalitatea de organizare a materialului sonor de la prima audiție: un nucleu, un „miez tare”, constituit dintr-un discurs narativ, de o indiscutabilă vocalitate (și relativă stabilitate armonică) este „străpuns” sporadic de un număr (limitat) de structuri recognoscibile, descriptive, care evoluează fiecare abia perceptibil pe un traseu propriu către împlinirea sa muzicală.

Din toată această luptă pentru supremație a diverselor planuri, se desprinde imaginea unei deveniri fragmentate dar inteligibile, a unei muzici care – asemenea textului poetic ce a provocat-o – pendulează între hipnotic și oniric, între contemplație și angoasă, îmbinând în permanență narațiunea cu reveria.

Due Miniature Futile (Two Futile Miniatures / Două miniaturi fără rost)

Due Miniature Futile (Two Futile Miniatures / Două miniaturi fără rost)

Due Miniature Futile (Two Futile Miniatures / Două miniaturi fără rost)

The music of the Due miniature futile (Two Futile Miniatures) obstinately draws upon Erik Satie’s carefully sought futility and reductionism. O audiție incomodă în spiritul reducționist-futil „marca” Erik Satie.
Hip-Hopper Child Graffiti

English Summary

A fairly awkward listening, located at the border between laughable and tragic, giving one the choice to either contemplate what happens around or attempt to change something.

The music of Due miniature futile (Two Futile Miniatures) obstinately draws upon Erik Satie’s carefully sought futility and reductionism. It also combines Webern’s ascetic conciseness with Kagel’s caustic humor, and these both with the anachronistic romanticism of Prokofiev.

But it is not the stunning stylistic shuffle that makes this piece an uneasy listening: its message is. The music violates a couple of social and cultural taboos. Il piccolo bambino (The Little Child) is actually based on a beggar’s song, that I unwillingly learned during my frequent subway travels; on the other hand, Il filosofo (The philosophe) strands into a suburb rap/hip-hop medley. Put these together, and you get the sad story of way too many children learning “the law of the streets” as the supreme form of wisdom, and losing their innocence in the process.

But the music is strange, and doesn’t lack humor, so what will it be? Will you laugh? Will you cry? Will you enjoy it?

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Due Miniature Futile (Two Futile Miniatures / Două miniaturi fără rost)
Orchestration / Instrumentație: Violin, clarinet and piano / Vioară, clarinet și pian
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 7:20 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2016
Premiered on / An premieră: 2016 (Reggio Emilia, Italy / Italia)
Honours / Distincții: Nominated among the 8 finalists (out of 37) during the contemporary music composition contest held by Fondazione Giorgio e Aurora Giovannini, the 2016 edition / Selecționată între cele 8 lucrări finaliste (din 37) în cadrul concursului de compoziție de muzică contemporană organizat de Fondazione Giorgio e Aurora Giovannini, ediția din  2016
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

O audiție incomodă, aflată la limita dintre umor și tragism, dintre visare și implicare, piesa “Due miniature fultili” îmbină punctualismul ascetic webernian cu umorul caustic al lui Kagel și lirismul anacronic, de romantism întârziat, al unui Prokofiev — totul clădit cu îndărătnicie în spiritul reducționist-futil „marca” Erik Satie.

O audiție incomodă nu doar din cauza amestecului năucitor de stiluri și tendințe, cât mai ales prin prisma problematicii de factură socială atinse. “Il picolo bambino” se bazează pe un cântec de cerșetor, “cules” de autor în multele călătorii cu metroul; “Il filosofo” eșuează într-un rap “de cartier”: inocența, gonită de chinul supraviețuirii; școala străzii, devenită înțelepciune supremă.

Pe de altă parte, muzica nu este lipsită de umor. Așadar, râdem? Plângem? Audiție plăcută.

Farbige Glasscherben (Colored Shards / Cioburi colorate)

Farbige Glasscherben (Colored Shards / Cioburi colorate)

Farbige Glasscherben (Colored Shards / Cioburi colorate)

Rather rhapsodic and pictorial than overly philosophic or deeply lyrical. Pete dansante de umbră și lumină, într-un colorit cu totul cuceritor.
Stained Glass in Christian Church

English Summary

I wrote this chamber miniature for non-standard sextet late in the fall of 2015, for an academic music composition contest the deadline of which I eventually failed to meet. Scored for violin, viola, cello, oboe, bassoon and percussion (one player), it draws on the same blueprints as Survival exercises (the bassoon and electronics piece that tackles the condition of arts in a spiritually decaying world). Despite recycling a good deal of material from that piece, Colored Shards takes onto its own journey, being rather rhapsodic and pictorial than overly philosophic or deep.

 

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Farbige Glasscherben (Colored shards / Cioburi colorate)
Orchestration / Instrumentație: oboe, clarinet, bassoon, violin, viola, cello, percussion (one player) / oboi, clarinet, fagot, vioară, violă, violoncel, percuție (un singur percuționist)
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 6 min.
Condition / Stare: Refining / Cizelare
Completed on / An terminare:
Premiered on / An premieră:
Honours / Distincții:
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

Creată în toamna lui 2015, într-o perioadă în care mă luptam să-mi păstrez atât slujba cu normă întreagă de programator la una dintre multinaționalele bucureștene, cât și statutul de student masterand la Universitatea Națională de Muzică din București, piesa a fost menită să participe la concursul de compoziție Mihail Jora ținut din anul respectiv, a cărui dată limită am ratat-o însă glorios (în ciuda reciclării unei porțiuni de material mai vechi, la data respectivă nepublicat, ulterior, publicat pentru fagot și mediu electronic, sub titlul Survival exercises).

Piesa a rămas „în sertar” mai mult de un an de zile, fapt alimentat și de obiecțiile, probabil bine intenționate (însă acum realizez, nefolositor de scolastice) ale unui cadru didactic al sus-numitei Universități.

Muzica „din sertar” m-a „ros” însă pe tot parcursul anului următor: în ciuda efortului de pregătire (și susținere cu succes) a lucrării de dizertație — o piesă de proporții copleșitoare pentru capacitățile mele de lucru, pe care sper să reușesc să o public aici la un moment dat — am „găsit timp” pentru a mai compune și aranja versiuni, în diverse orchestrații, cu sau fără mediu electronic: toate au rămas cunoscute doar câtorva apropiați. Sub diverse titluri, toate versiunile urmăreau o problematică ontologică:

  • porneau dintr-un stadiu „pre-existent” (un „haos” de dinaintea creației, sugerat muzical printr-o acumulare de linii polifonice de pregnanță crescândă);
  • treceau printr-un „moment zero”, al „creaturii adusă la viață” (realizat în muzică printr-o suită de impulsuri sonore urmate de desinențe variabile);
  • continuau, predictibil, cu beția erotică a juneții (un dans în ritm aksak cu o melodică bazată pe polifonie latentă și armonie tonal-funcțională);
  • cu profunzimea și angoasele maturității (un pasaj „bipolar” în felul său, unde se luptă tenebrele cu lumina, carnalul cu spiritul: un gest amenințător în grav, opus unui demers polifonic clar, cerebral, în mediu-acut);
  • și totul pentru a încheia, la fel de predictibil, printr-un finalis al existenței, văzut însă dintr-o perspectivă spirituală (în general) și creștină (în particular), ca un progres către o ordine de existență superioară, și o împăcare, o reunire cu Creatorul (flajeolete la corzi și sunete arco la percuția din metal, peste care se suprapun ecouri din melodica bizantină a unei Vecernii ortodoxe).

Într-un final, m-am resemnat, considerând că probabil unele opere pur și simplu nu vor să se nască, că probabil orice creator își are eșecurile lui. Și piesa a rămas nebăgată în seamă și cu totul uitată, până zilele trecute.

Când, cu strângere de inimă, am pornit înregistrarea. Și nu mică mi-a fost uimirea când, la mai mult de un an de la primele încercări, eliberat de tirania oricăror planuri și problematici, ontologice sau nu, am observat că muzica avea o viață a ei, că trăia în lipsa oricărei surse sau idei extra-muzicale, că amesteca grațios pete dansante de umbră și lumină, într-un colorit cu totul cuceritor. Și am înțeles, probabil cu nepermisă întârziere, că suntem doar unelte, că în fapt muzica bună se scrie singură, sfidând și eludând cu dibăcie intențiile noastre componistice. Și am schimbat titlul piesei, și am numit-o Cioburi de sticlă colorate, după impresia pe care mi-a lăsat-o muzica, reaudiind-o la mai bine de un an de la scrierea ei. Și am îngropat într-un dosar, ca pe o ciudățenie, planul de compoziție inițial. Audiție plăcută!

Oblivion / Uitare de sine

Oblivion / Uitare de sine

Oblivion / Uitare de sine

The music relies on the concept of oblivion, a certain state of mental blankness or unconsciousness. O muzică a rătăcirii, rătăcind ea însăși într-un univers confuz și dezrădăcinat. 
I Romani Della Decadenza — Thomas Couture

English Summary

Oblivion is a choreographic miniature I composed in the spring of 2015 — a trio of clarinet, percussion and piano. The music relies on the concept of oblivion, a certain state of mental blankness or unconsciousness. I hereby raise the question of the mankind permanently (and hopelessly) searching for its initial, otherworldly purpose; and also, about a state of abandonment, where material pleasures, such as wealth, power and vice are favored instead, as much more tangible a goal. Those two incongruous, irreconcilable attitudes, of which none can actually prove satisfaction, generate a contrasting music, that swings between jazzy, shallow themes, Gregorian chant-like chorales, early romantic piano pages, and avant-garde or post-modernist textures — eventually providing no way out. The chorales breaking up from the general frenzy here and there are an icon of (western) Christianity, suggesting that this unfruitful quest shall eventually come to an end by means and help of Jesus Christ.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Oblivion / Uitare de sine
Orchestration / Instrumentație: Clarinet, Piano and Percussion (one player) / Clarinet, pian și percuție (un percuționist)
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 10 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2015
Premiered on / An premieră: 2015, During the Chei (“Keys”) Festival held by UNMB / În cadrul Festivalului Chei organizat de UNMB
Honours / Distincții: Third Prize at the Ștefan Niculescu Music Composition Contest held by UNMB in 2015 / Premiul trei la Concursul de compoziție Ștefan Niculescu organizat de UNMB în 2015;
Acquired by UCMR (2015) / Achiziționat de UCMR (2015)
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

Oblivion Uitare de sine — este o muzică a rătăcirii, rătăcind ea însăși într-un univers confuz și dezrădăcinat. O lume sonoră care oscilează fără noimă între idiomuri ante-wagneriene și post schönbergiene. Populată, parcă, de ființe cărora le lipsește abilitatea (sau curajul) de a-și regăsi (și asuma) un sens originar, această lume plutește în derivă printre sonorități eterice cu iz de cânt gregorian, printre „barbarisme” bartòkiene, printre muzici mai mult sau mai puțin derizorii de „piano café” sau dulcegării și pasiuni romantice. Ceea ce auzim este, când o căutare fără sorți de izbândă a unui ceva pierdut și uitat de mult, când o cantonare îndărătnică în diverse surogate opiacee. Anamneza sau regăsirea izbăvitoare se refuză cu consecvență căutătorului, lăsându-l măcinat de o anume sete imposibil de ostoit, și foarte greu de amăgit.

În plan extramuzical, cele de mai sus suportă multiple echivalări. Teologul creștin l-ar putea regăsi aici pe omul căzut, care rătăcește în căutarea stării paradiziace pierdute: lipsindu-i puterea sau curajul de a urma demersul salvator propus de Hristos, el caută (în van) alinare în diverse vicii sau plăceri materialnice. La fel, istoricul de artă sau muzicologul ar putea observa zbaterile artistului creator, în permanență aflat în căutarea unui sens ultim al artei, în permanență vânat de neșansă și de ispita imposturii. Antropologul sau sociologul ar putea găsi o paralelă cu încercările milenare ale omului de a gândi și plăsmui societatea perfectă, și cu eșecurile lui, tot milenare — ș.a.m.d.

Funeral chant / Cântec de trecere

Funeral chant / Cântec de trecere

Funeral chant / Cântec de trecere

Rather austere music, trimmed down to its very substance, sober and severe. Muzica trăieşte din însăşi propria austeritate.
Blossom Catalpa Tree Over Lake in Rain / Arbore catalpa înflorit deasupra unui lac, în ploaie

English Summary

I recently wrote a Bb clarinets trio, and did my best with some accompanying video art too. This is a rather austere music, trimmed down to its very substance, sober and severe, as was the sad fact that inspired me to write it. The four sections of the piece illustrate, respectively, birth, youth, maturity and death, as does the video, which obstinately reiterates the idea of passing, or crossing, going over — actually, the Romanian name of the piece literally means Song for Going Over.

Copyright Waiver / Derogare de la drepturile de autor
According to Romanian copyright rules, you can freely use copyrighted works for academic / didactic purposes, as well as for any activity that does not result in an income. For any other uses you must obtain written permission from the current copyright owner (see Imprint table).

Conform regulilor de copyright din România, puteți utiliza gratuit lucrări protejate prin drepturi de autor în scopuri academice / didactice, precum și pentru orice activitate care nu are drept rezultat un venit. Pentru alte utilizări, trebuie să obțineți permisiunea scrisă de la proprietarul actual al drepturilor de autor (consultați tabelul Caseta Tehnică).

Imprint / Caseta tehnică

Title / Titlu: Funeral chant / Cântec de trecere
Orchestration / Instrumentație: Trio for Clarinets / Trio de clarinete
Lyrics / Text:
Length / Lungime: 4:30 min.
Condition / Stare: Finished / Terminată
Completed on / An terminare: 2013
Premiered on / An premieră:
Honours / Distincții:
Current Copyright Holder / Deținătorul actual al dreptului de autor: Claudius Iacob

Note de program

Am încheiat recent (30 iunie 2013) o nouă piesă, “Cântec de trecere”, pentru un trio de clarinete în Sib, piesă pe care în sfârşit am acum şansa să o şi public. A fost prilejuită de o întâmplare tristă, asupra căreia, însă, nu voi stărui.

Am conceput Cântecul de trecere ca pe un exerciţiu de claritate şi auto-disciplină. Discursul muzical este epurat de orice elemente superflue; muzica trăieşte din însăşi propria austeritate, şi din revenirea cu obstinaţie la elementul generativ.

Cele patru secţiuni recuperează în plan simbolic patru stadii ontologice: naşterea (ca sosire), creionată monodic prin insinuarea materialului tematic unic; tinereţea (ca joc), stilizată într-o idee de dans, în care cele trei instrumente se împerechează, aparent aleatoriu; maturitatea (ca reflecţie), capabilă să decanteze şi să sedimenteze valori, echivalată muzical cu un coral izomorf; şi, în fine, moartea (ca plecare), relatată printr-o rememorare a materialului sonor iniţial, îmbrăcat în crâmpeie din toate sintaxele muzicale cu care a cochetat pe parcurs.